ceva din ce se intimpla in ultima vreme la nivel individual - si tind sa cred ca si la nivel colectiv - tine de aducerea in constienta a unor patternuri vechi, teme nevindecate si intelegerea lor dintr-o alta perspectiva.
eu personal ma simt intr-un moment in care parca inteleg procese si trasee care se activeaza automat in minte in circumstante specifice. adica exista un trigger emotional, o situatie specifica din viata mea care ma arunca in mod automat intr-un mod anume de operare. modul meu de operare - asa cum il numesc si in titlu - este "atentie pericol. se initiaza procedura Control". ceva din istoria mea personala, anumite evenimente care m-au dus pe margine si m-au facut sa ma simt neputincioasa si in pericol de anihilare au dezvoltat o instanta - pe care o numesc "supravietuitorul". atunci, de mult, ca sa pot merge mai departe am crescut si hranit aceasta mica dar mare instanta interioara care se auto-declanseaza cind survin evenimente similare cu cele care l-au nascut. temele mele sunt pe zona respingere - tradare - abuz. probabil ca fiecare individ in experienta lui din viata asta sau dincolo de viata asta are astfel de zone vulnerabile, aduse la experimentare, care declanseaza diverse tipuri de moduri de operare.
modul asta de operare se transforma in ceea ce as putea sa numesc "povestea". astfel viata noastra este caracterizata de o poveste anume - un fel de fir rosu - care caracterizeaza experientele noastre, relatiile cu ceilalti, emotiile si trairile, dar si ce atragem intr-un fel de neinteles in viata noastra.
povestea se scrie si re-scrie la nesfirsit, la diverse virste, in relatie cu oameni diferiti, in circumstante variate - si niciodata nu intelegi de ce ti se intimpla ceea ce ti se intimpla. ceva din interior iti da semnale de alarma ca ceva parca seamana, de parca ai trai aceeasi zi la nesfirsit sau ceea ce primesti din exterior e cumva acelasi de fiecare data. dar alunecat complet in poveste nu ai distanta potrivita sa vezi povestea. povestea te traieste pe tine iar si iar si iar.
revenind la mine, viata mea s-a derulat pe zona "respingere - tradare - abuz" si in fiecare situatie in care am fost respinsa sau tradata sau abuzata (vorbim aici de evenimente mici care pot doar avea o esenta, un iz din toate astea, nu neaparat de evenimente majore) ... am facut acelasi lucru. de fiecare data. nu m-am lasat sa simt si sa traiesc cu adevarat durerea si furia. erau prea mari, le re-creau pe alea initiale, care daca s-ar fi activat as fi fost in pericol de moarte cu adevarat. si desi la un anumit nivel durerea si furia se intimplau in fiinta mea, modul de operare le anula, le dadea dismiss din start. deci ma simteam respinsa - tradata - abuzata pentru ca "nu eram suficient de buna" si pentru "ca meritam sa mi se intimple toate astea. eu eram vinovata". iar modul de operare se activa automat "atentie pericol!" - intra pe procedura "Control". iar procedura asta insemna in primul rind inchidere "nu mai las nimic si pe nimeni inauntru", comunicarea si relationarea se intimplau de dupa ziduri groase de protectie. procedura a fost updata de-a lungul timpului, noi versiuni au fost implementate, din ce in ce mai sofisticate si mai abile "nu am nevoie de nimeni si nimic. de fapt, nici nu conteaza ce e in exterior, ce imi vine de afara, ce imi spun / fac altii. singura ma descurc mult mai bine, asa pot deveni si mai buna si mai puternica. tot ceea ce mi se intimpla doar ca sa fiu si mai buna si mai puternica ..."
intr-un anume fel eu de fapt nu am acceptat realitatea asa cum era ea, daca realitatea aia imi era neconvenabila (pentru ca ma ducea in zonele mele vulnerabile) era inacceptabila si atunci intr-o incercare disperata de protectie o negam si incercam sa o manipulez. ca un adevarat maestru am ajuns la niste performante incredibile in ceea ce ma priveste, puteam modifica realitati subtile sau dense ... prinsa in povestea mea am crescut si hranit o instanta interioara de o putere incredibila.
... ceva din viata mea din ultimul timp a zguduit temeinic toata aceasta creatie, intimplari si evenimente de o putere din ce in ce mai mare navaleau peste mine ... pina la un moment dat, printr-un exercitiu miraculos, am iesit din poveste si am putut sa o observ asa cum era ea cu adevarat. am iesit sau am fost aruncata - nu mi-e inca clar. cert este ca o noua instanta s-a nascut, o sa o numesc "observatorul" - retrasa fiind din poveste am putut observa firele care se teseau, sursa ce o nascuse si o facea sa se nasca din nou si din nou, dar si modul de operare care intra in aplicare la nesfirsit ... si initial am simtit ca mor pe bune, totul dar absolut totul se zguduia din temelii, simteam ca ma sufoc, ca ma prabusesc ... ca mor! ... apoi m-au busit plinsul si risul in acelasi timp.
inca alunec in poveste, adesea, nu e ca si cum dispare cu totul. ramine acolo ca o amprenta de nedesfacut. ceea ce se intimpla este ca instanta asta sanatoasa care s-a nascut - observatorul - se activeaza instantaneu si simt "e doar o poveste. e doar o poveste". ma las sa alunec in ea si pot iesi din ea pentru ca e povestea mea, nu eu sunt a ei ...
eu personal ma simt intr-un moment in care parca inteleg procese si trasee care se activeaza automat in minte in circumstante specifice. adica exista un trigger emotional, o situatie specifica din viata mea care ma arunca in mod automat intr-un mod anume de operare. modul meu de operare - asa cum il numesc si in titlu - este "atentie pericol. se initiaza procedura Control". ceva din istoria mea personala, anumite evenimente care m-au dus pe margine si m-au facut sa ma simt neputincioasa si in pericol de anihilare au dezvoltat o instanta - pe care o numesc "supravietuitorul". atunci, de mult, ca sa pot merge mai departe am crescut si hranit aceasta mica dar mare instanta interioara care se auto-declanseaza cind survin evenimente similare cu cele care l-au nascut. temele mele sunt pe zona respingere - tradare - abuz. probabil ca fiecare individ in experienta lui din viata asta sau dincolo de viata asta are astfel de zone vulnerabile, aduse la experimentare, care declanseaza diverse tipuri de moduri de operare.
modul asta de operare se transforma in ceea ce as putea sa numesc "povestea". astfel viata noastra este caracterizata de o poveste anume - un fel de fir rosu - care caracterizeaza experientele noastre, relatiile cu ceilalti, emotiile si trairile, dar si ce atragem intr-un fel de neinteles in viata noastra.
povestea se scrie si re-scrie la nesfirsit, la diverse virste, in relatie cu oameni diferiti, in circumstante variate - si niciodata nu intelegi de ce ti se intimpla ceea ce ti se intimpla. ceva din interior iti da semnale de alarma ca ceva parca seamana, de parca ai trai aceeasi zi la nesfirsit sau ceea ce primesti din exterior e cumva acelasi de fiecare data. dar alunecat complet in poveste nu ai distanta potrivita sa vezi povestea. povestea te traieste pe tine iar si iar si iar.
revenind la mine, viata mea s-a derulat pe zona "respingere - tradare - abuz" si in fiecare situatie in care am fost respinsa sau tradata sau abuzata (vorbim aici de evenimente mici care pot doar avea o esenta, un iz din toate astea, nu neaparat de evenimente majore) ... am facut acelasi lucru. de fiecare data. nu m-am lasat sa simt si sa traiesc cu adevarat durerea si furia. erau prea mari, le re-creau pe alea initiale, care daca s-ar fi activat as fi fost in pericol de moarte cu adevarat. si desi la un anumit nivel durerea si furia se intimplau in fiinta mea, modul de operare le anula, le dadea dismiss din start. deci ma simteam respinsa - tradata - abuzata pentru ca "nu eram suficient de buna" si pentru "ca meritam sa mi se intimple toate astea. eu eram vinovata". iar modul de operare se activa automat "atentie pericol!" - intra pe procedura "Control". iar procedura asta insemna in primul rind inchidere "nu mai las nimic si pe nimeni inauntru", comunicarea si relationarea se intimplau de dupa ziduri groase de protectie. procedura a fost updata de-a lungul timpului, noi versiuni au fost implementate, din ce in ce mai sofisticate si mai abile "nu am nevoie de nimeni si nimic. de fapt, nici nu conteaza ce e in exterior, ce imi vine de afara, ce imi spun / fac altii. singura ma descurc mult mai bine, asa pot deveni si mai buna si mai puternica. tot ceea ce mi se intimpla doar ca sa fiu si mai buna si mai puternica ..."
intr-un anume fel eu de fapt nu am acceptat realitatea asa cum era ea, daca realitatea aia imi era neconvenabila (pentru ca ma ducea in zonele mele vulnerabile) era inacceptabila si atunci intr-o incercare disperata de protectie o negam si incercam sa o manipulez. ca un adevarat maestru am ajuns la niste performante incredibile in ceea ce ma priveste, puteam modifica realitati subtile sau dense ... prinsa in povestea mea am crescut si hranit o instanta interioara de o putere incredibila.
... ceva din viata mea din ultimul timp a zguduit temeinic toata aceasta creatie, intimplari si evenimente de o putere din ce in ce mai mare navaleau peste mine ... pina la un moment dat, printr-un exercitiu miraculos, am iesit din poveste si am putut sa o observ asa cum era ea cu adevarat. am iesit sau am fost aruncata - nu mi-e inca clar. cert este ca o noua instanta s-a nascut, o sa o numesc "observatorul" - retrasa fiind din poveste am putut observa firele care se teseau, sursa ce o nascuse si o facea sa se nasca din nou si din nou, dar si modul de operare care intra in aplicare la nesfirsit ... si initial am simtit ca mor pe bune, totul dar absolut totul se zguduia din temelii, simteam ca ma sufoc, ca ma prabusesc ... ca mor! ... apoi m-au busit plinsul si risul in acelasi timp.
inca alunec in poveste, adesea, nu e ca si cum dispare cu totul. ramine acolo ca o amprenta de nedesfacut. ceea ce se intimpla este ca instanta asta sanatoasa care s-a nascut - observatorul - se activeaza instantaneu si simt "e doar o poveste. e doar o poveste". ma las sa alunec in ea si pot iesi din ea pentru ca e povestea mea, nu eu sunt a ei ...
No comments:
Post a Comment