Monday, November 26, 2012

doar liniste ...

traiesc interior de vreo saptamina o foarte blinda si binevenita liniste. e ca si cum mi-am descoperit fundul fiintei, care precum fundul oceanului doar este ... este adinc si este liniste. nici intuneric si nici lumina. nici rece si nici cald. nici viata si nici moarte. zabovesc adesea pe valuri crestate de frica, zbucium. ma pierd uneori in portiuni intense de de toate - sus, jos, bine, rau, alb, negru, dumnezei, demoni.
si cu toate acestea - acolo pe fundul oceanului fiintei mele este doar liniste.
cind valurile ma ametesc doar cobor acolo si e ... doar liniste.
cind lumina e prea intensa, intunericul prea greu ... acolo doar este si doar sunt. liniste.

Friday, November 23, 2012

"Fluturele Negru" Richard Moss

Cartea lui Moss “Fluturele Negru” o aveam in biblioteca de vreo doi, dar totusi nu m-am atins de ea pina acum vreo luna – pe masura ce o citeam, am inteles, o data in plus, ca ne alegem cartile sau cartile vin la noi atunci cind este momentul oportun sa se intimple.
Momentul oportun pentru mine a fost dupa o perioada in care simteam ca s-a intimplat, dincolo de vointa mea, o deschidere puternica (o mai traisem in trecut, dar atunci complet nepregatita credeam ca innebunesc, cel mai adesea ma refugiam la doctori incercind sa gasesc explicatii fiziologice pentru ceea ce traiam. De data aceasta, insa, a inceput la inceputul lui August, si s-a amplificat in Septembrie / Octombrie) – experiente de o forta mai mare decit mine, adesea de neinteles se intimplau in mod spontan. Intram in experiente de constiinta extinsa fara nici o pregatire, fara a-mi propune asta si eram aruncata intr-un val de energie imens care ma ocupa cu o mare forta, de multe ori destructurindu-ma complet.
As vrea sa vorbesc despre “Fluturele Negru” urmind firul cartii cu continuturile, intelesurile si invatamintele ei, dublat de propria mea experienta, pentru ca exista o legatura de nedesfacut intre una si cealalta. Iar asta imi aminteste de conceptul de “opera aperta” a lui Eco in care el identifica cartea / autorul si cititorul ca fiind in egala masura creatorii realitatii povestii.
Moss descrie in partea de inceput propria Trezire / Deschidere dar povesteste pe parcursul cartii si despre experientele pe care le-a avut de-a lungul anilor cu oameni cu care a lucrat.
Conectarea la Marea Energie Universala
Trezirea lui Moss s-a intimplat in mod spontan, dupa ani de lucru cu oamenii si energia ,la un moment dat a accesat in mod spontan un nivel de constiinta mai inalt, care initial l-a maturat, l-a dus pe margine, neintelegind mare lucru din ce I se intimpla.
Moss mentioneaza trei tipuri de accesare a Energiei / Divinului / Constiintei Universale / Dumnezeu:
-          Cea spontana (asa cum I s-a intimplat lui), un moment precis in timp cind fiinta se conecteaza la principiul universal, la constiinta divina
-          Cea sustinuta de o fiinta care déjà a trait Trezirea si prin prezenta poate determina in celalalt o deschidere puternica si o accedere catre “tot ceea ce este”. Moss nu favorizeaza acest tip de Trezire, mentionind ca nu este sustenabila si creaza o axa nenaturala de vindecator – vindecat, creind separatie intre cei doi participanti si o pozitionare superioara a “vindecatorului”
-          Cea bazata pe Principiul Relatiei, intre doi oameni sau intr-un grup de oameni. Moss practic, dupa propria Trezire, a lucrat pe aceasta dimensiune – in doi dar cel mai adesea in grupuri a oferit spatiu de deschidere prin prezenta, atentie, iubire, impletind “launtricul – celalalt” intr-o creatie care de fapt e UNA in cimpul cel mare al energiei . Cel mai important aspect, care mi-a atras mie atentia, a fost pozitionarea – accent pe relatie, pe prezenta, pe iubirea care se naste, pe “Cel care iubeste – Cel care este iubit”, care de fapt devin Unul in acel cimp.
Imi amintesc ca inainte de a ma apuca de “Fluturele Negru” ma simteam bagata in priza la un “voltaj” dincolo de ce puteam duce, lumea dar si eu insami, in anumite momente, ne descompuneam, de parca tot ce era tangibil se transforma in particule de energie ce se pierdeau intr-un val imens, ca un fel de iluzie care ma baga in sperieti, intram in experiente de constiinta extinsa in mod spontan, iar cea mai mare dificultate era sa pot re-uni pe de o parte “voltajul” asta imens in care tot si toate erau la un loc, si pe de alta parte lumea asa cum o stiam. Imi aduc aminte cu claritate ca am formulat ceva de genul “ma simt conectata la 2,000 de volti, iar eu pot duce doar 100” – cind am citit la Moss exact aceleasi cuvinte, am stiut ca sunt pe drumul cel bun si chiar daca ma simteam devastata, rupta intre doua realitati – una pe care o stiam si de care ma agatam, iar cealalta de o putere si o imensitate greu de descris – era parte din procesul meu.
Integrarea si Echilibrul
Moss aduce doua exemple superbe aici – doua trairi de Deschidere a doua femei cu care el a lucrat - si povesteste ce s-a intimplat ulterior cu ele. Ambele aveau cancer. Laura – a trait un moment de Prezenta si Deschidere in timpul unui workshop cu Moss si s-a vindecat complet, cancerul a intrat in remisie si a fost genul de vindecare numita “miraculoasa”. Theodora , de asemenea, in timpul unui worskshop traieste o mare Deschidere, cancerul intra in remisie … insa in 6-8 luni revine cu o forta incredibila, localizindu-se in tot corpul si moare.
Ambele au trecut prin acelasi proces, diferenta (cea mai importanta, sunt si altele mentionate de Moss in care nu o sa intru acum) a fost facuta de modul in care fiecare a integrat cele doua realitati – Realitatea “a tot ceea ce este” si realitatea cunoscuta lor, viata lor de fiecare zi, structura de dinainte – identitatea eu-lui lor de pina atunci.
In acest context, al integrarii, Moss vorbeste despre 2 boli intilnite in lumea noastra, care mie mi-au facut foarte mult sens – schizofrenia si cancerul.
-          Schizofrenicul este cel care are un acces imediat catre spatiul de constiinta universala, el e acolo acasa, insa are o identitate de sine / a eului extrem de slaba si atunci el este maturat, neputind cuprinde oceanul acela vast de constiinta. Este ca o “sfera fara centru” – spune Moss.
-          Bolnavul de cancer este cel care este atras de accesarea cimpului de energie universal, a atins aceasta dimensiune completa a “tot ceea ce este”, insa are o identitate a eului extrem de bine dezvoltata, solida si adesea rigida care se opune lui “tot ceea ce este”, incercind sa pastreze totul in “tot ceea ce cred eu ca sunt”. Adica un fel de sfera al carui centru nu e mobil si liber, ci rigid si greu, astfel anulind sfera …
Astfel – atit schizofrenia cit si cancerul – sunt de fapt manifestarea a aceluiasi lucru “Energia a Tot Ceea Ce Este”, numai ca pe axe extreme, una – pierdut fiind in oceanul vast al constiintei, neintegrind si neputind contine in corp / in aici / in acum; cealalta – blocat, prins in capcana propriului “eu” in care energia se manifesta asa cum poate … o expansiune de alt tip, care ajunge intr-un final sa distruga structura inchisa, de fapt doar ca sa o elibereze …
Moss puncteaza nevoia de echilibru, de integrare in corp / in aici / in acum a “tot ceea ce este”, astfel ca ele sa devina una si nu doua forte in lupta, intr-o separatie completa.
As vrea doar sa aduc un citat in acest context al integrarii pentru ca il simt extrem de prezent in viata mea in acest moment:
“… aceasta este vitalitatea radicala. Suntem simultan puternici si neputinciosi; cunoastem si nu cunoastem. Este un proces continuu de echilibrare, de alunecare prea mare intr-o directie sau alta si apoi de revenire la echilibru … ne angajam uneori profund in acest proces al Intregirii, iar in urmatoarea clipa simtim ca e cea mai mare nesabuinta sau o vulnerabilitate de nesuportat …. Treptat oscilatia intre prea multa disponibilitate fata de Divin si retragerea din fata lui se produce tot mai rapid. Din acest proces se dezvolta o constiinta noua”
Exercitii de transcendere a sinelui / de conectare la Marea Energie
Elementele sau exercitiile pe care le foloseste Moss in lucrul cu Energia universala se bazeaza pe Energia creata de grup, "trezita" prin Intentie, Consacrare si Iubire Neconditionata, iar modul de lucru vorbeste despre implicare creativa, intensitate & vointa si Iubire. Este vorba despre dans si cintec duse pina la revelatie.
Energia impartasita
Aici vreau doar sa aduc un citat care pe mine m-a atins profund, in special pentru ca il traiesc de citeva luni dar nu stiam cum sa il iau:
“Dupa desteptare am dobindit capacitatea de a comunica intr-o maniera complet noua. Adeseori constat ca fac “sex” prin simpla prezenta alaturi de anumiti oameni. Nu mai conteaza daca sunt barbati sau femei, cum arata, cum traiesc, ce fac si nici macar daca imi plac sau nu. Daca sunt disponibili din punct de vedere energetic, energiile noastre se contopesc intr-un sentiment al curgerii si prezentei. Intotdeauna “fac dragoste” cu cei din jur in functie de capacitatea lor de a intra in rezonanta energetic. “
In tumultul a ceea ce am trait si traiesc, cartea lui Moss a fost salvatoare caci mi-a dat un fel de fir al Ariadnei plin de incredere si acceptare. Bineinteles, ca traiesc uneori frici nebune – ca o sa fac cancer si o sa mor ca proasta caci de fapt nu sunt in stare nici macar asta sa fac, ca sunt varza …. ca o sa stric tot in viata mea, etc. Le observ, le respir, uneori  identific de unde provin, cum se activeaza … si doar imi spun “Respira draga mea, Respira si Fii” – nu ca mi-ar reusi intotdeauna, dar ma “asez si merg” cu tot ceea ce vine J
Intr-un cuvint in loc sa fiu ba punct ba sfera, separat, incerc sa fiu sfera cu centru …

Monday, November 12, 2012

Eu Sunt Femeia.

O tot vazuse in ultima vreme, se insinua incet la lasarea serii, cind pleoapele dadeau sa se inchida intru somn, ca o umbra ce se prelingea usor pe cladirile orasului in care traia. De fiecare data o vedea doar cu coada ochiului, intotdeauna era cu spatele … parca fugea, ascunzindu-si fata. Mai degraba o simtea, o mirosea aprig ca pe o boare de vint la malul marii … o zarea ca pe o naluca … si niciodata nu se putea intilni cu ea. Intotdeauna un pas prea departe, o respiratie prea tirziu sau o viata prea devreme …
In clipele de singuratate se gindea adesea la ea, si-o imagina ca fiind frumoasa si inalta, cu parul lung si negru, cu niste ochi mari, migdalati si negri. Corpul era zvelt si ferm, pielea neteda si catifelata, bratele si palmele erau blinde si calde, atingerea era precum a vintului cald, dar racoros intr-o zi de vara, picioarele lungi pareau fine, cu coapse pline de femeie, calde si moi, pintecul era primitor, tare si frumos.
Ziua si noaptea se confundau, visul si veghea se impreunau curios precum lumina si intunericul … iar silueta aceea frumoasa de femeie devenea din ce in ce mai prezenta. Venea pina aproape de tot … si zbrrr  fugea ca o caprioara la lasat de seara printre copacii imensi ai unei paduri ce nu exista decit pe dinauntru.
Ana nu mai putea sa doarma, nu mai putea sa se plimbe, nu se mai putea apropia de alti oameni … toata fiinta ei fremata, fiecare celula murmura cuvinte intr-o limba neinteleasa, vocea ei cinta cintece uitate de dragoste, ochii straluceau precum stelele, iar pielea dogorea de parca luase foc. Ceva de dinauntru se trezea in preajma siluetei de femeie, un foc interior crestea ca un vulcan la fiecare apropiere, la fiecare privire o forta imensa se nastea pe dinauntru.
Pina intr-o zi, cind, Ana, plimbindu-se pe malul marii, incercind sa-si ostoiasca dorul de femeia aceea frumoasa ce ii scapa printre degete si priviri a dat nas in nas cu o fiinta ciudata. Era mai inalt decit ea, cu un trup superb, un zimbet larg, ochi negri si o piele intunecata. Era Barbat. Mai vazuse si altii pina acum, dar asta avea ceva ce o facea sa plonjeze adinc in ochii lui, era o forta acolo in trupul si in pielea lui inchisa la culoare care o atragea ca un magnet. Tot ce isi dorea era sa se contopeasca cu el intr-o atingere de brate, palme, buze, ochi, picioare, sex … Ceva din trupul si fiinta Anei o impingea spre trupul acelui barbat si ceva din acel barbat era impins incontrolabil catre ea, Ana. Au vorbit putin, cuvintele pareau atit de mici fata de schimbul ce se intimpla intre ochi, piele, inimi, palme, buze … Nu s-au putut desprinde toata noaptea unul de linga celalalt, nu mai erau doi, intr-un mod straniu devenisera pentru o clipa si o noapte UNU. In bratele lui, barbatului, infometata si fascinata, pierduta si regasita, Ana s-a uitat la ea insasi prin ochii barbatului, prin palmele lui viguroase, prin buzele lui pline de forta si a vazut femeia. Silueta aceea frumoasa ca o naluca pe care tot incerca sa o prinda si nu reusea niciodata era in ea, se contopise cu ea precum ea, Ana cu Barbatul. “Eu sunt Ea. Eu sunt Femeia.” Isi spunea Ana plingind de bucurie, in bratele puternice ale barbatului acela, aproape necunoscut, cu care facea dragoste nebuneste - cu forta pamintului, blindetea apei pe pielea ei uda si calda, puterea vintului ce se nastea din pintec pina sus la buze in tipete de pescarusi si caldura primitoare a focului din piept.
Eu sunt Femeia, soptea Ana.
Eu sunt Femeia.
Eu sunt.
(iunie 2012)